Un cal intra intr-un bar - David Grossman

Un cal intra intr-un bar - David Grossman David Grossman este autorul bestsellerului Pina la capatul pamintului roman distins in 2009 cu premiul Albatros acordat de Fundatia Gunter Grass din Germania si in 2011 cu premiile Medicisetrangersi JQ-Wingate o cutremuratoare poveste despre iubire si prietenie in care istoria intervine mereu cu brutalitate in destinul oamenilor. Cel mai trist om din lume e clovnul se stie. Si cind clovnul se apuca sa rida de el insusi si de viata lui cea trista lumea din jur e nelamurita: ar trebui sa rida impreuna cu el? Sa ceara banii inapoi pe bilet? Sa-l huiduie gros? Cu Dovala Gi comediantul care face stand-up in romanul lui David Grossman nu ride mai nimeni – povestile lui amintiri inspaimintate ale celei mai lungi calatorii pe care a facut-o copilul care a fost ingheata zimbetul pe buze si tintuiesc spectatorul pe scaunul incomod al barului unde a venit ca fraierul asteptindu-se la niste bancuri. Un cal intra intr-un bar nu e nici pe departe o carte care se citeste dintr-o singura suflare cum spune Dovala bancurile cu melcul testoasa si papagalul. Dimpotriva: din cind in cind tristetea peste care s-a lipit strimb masca hohotului de ris e coplesitoare datatoare de ghem in stomac si pauza de lectura. Dovala se face bucati la microfon in fata stimatului spectator: mitraliaza bancuri mai bune ori mai proaste ride de el insusi se injura isi cara pumni se umple de singe. Stimatul spectator hohoteste cit hohoteste pina nu mai intelege nimic din ametitorul risu’-plinsu’ de sub reflectoare. Dar Dovala continua: poate doar asa rizind cu lacrimi ajunge si el sa priceapa ce a trait. „Un numar de stand-up comedy atit de straniu ca-ti rascoleste cele mai ascunse resorturi ale sufletului. Terifiant si seducator in acelasi timp romanul lui Grossman lasa sa se vada prin tehnica literara a unui virtuoz o vulgaritate frapanta cum numai un act purificator poate fi.” (Haaretz) „David Grossman surprinde cu o lectie profunda despre mecanismele emotiei si in acelasi timp spune o poveste de o frumusete ce-ti da fiori.” (El País) „Protagonistul lui Grossman inspira cititorilor teama incordare si compasiune nu doar prin lucrurile uimitoare pe care le spune pe scena nu doar din pricina nesigurantei crescinde pe care-o emana ci si pentru ca experienta lui de povestitor e un act ultimativ singurul pe care-l mai poate duce la bun sfirsit in aceasta viata.” (Ynet)