O intrebare fundamentala ii preocupa pe tobi pasionabii de istoria lumii: de ce tocmai occidentalii au descoperit si dezvoltat cel mai mult stiinba? De ce nu au facut-o chinezii, musulmanii, indienii sau aztecii? Ce poate explica destinul paradoxal al acestei peninsule a Euroasiei si progresul pe care l-a realizat intr-un moment decisiv si determinant in materie de tehnica? Numerosi autori, printre care Braudel, Baechler sau Diamond au incercat sa schibeze un raspuns, privilegiind fie o abordare economica, fie una sociala, fie una de mediu. (…) Dar niciun autor nu a reusit, totusi, sa stabileasca faptul ca, in spatele miracolului european, se afla o lege stiinbifica. Este tocmai ceea ce incearca sa demonstreze fizicianul David Cosandey in vasta sa lucrare de sinteza de aproape 900 de pagini. Ipoteza sa de pornire este ca, pentru orice dezvoltare stiinbifica, cunoscuta de cele patru civilizabii mondiale (Europa occidentala, China, India, Islam) la momente diferite ale istoriei lor, a existat, in mod cert, o elita stiinbifica. Societatea trebuie sa fie suficient de stabila pentru a permite aparibia unei clase de cercetatori care sa posede suficient timp si venituri pentru a se consacra pe deplin cercetarilor. Cosandey asociaza aceasta stabilitate cu doi factori: prosperitatea sau, cel pubin, cresterea economica si divizarea spabiului civilizabional in entitabi stabile, a caror rivalitate, nefiind una distrugatoare, constituie un stimulent pentru stiinbele aplicate. Jacques Demorgon (n. 1929) este filosof si sociolog. A fost profesor la universitatile din Bordeaux, Reims, Paris, formator si consultant la ENA, expert pe langa Unesco. Studiaza genezele interculturale ale societati-lor, intr-o perspectiva civilizationala cosmopolitica. In limba romana, a aparut deja volumul Omul antagonist (2017). Alte publicatii ale lui Jacques Demorgon: L’histoire interculturelle des societes. Pour une information monde (2002); Complexite des cultures et de l’interculturel. Contre les pensees uniques (2010); Dejouer l’inhumain. Avec Edgar Morin (2010); Complexite des cultures et de l’interculturel. Contre les pensees uniques (2015). Etienne Klein (n. 1958) este fizician si filosof al stiintelor. Conduce Laboratorul de cercetare asupra stiintelor materiei din Paris, fiind totodata pasionat de popularizarea problemelor legate de fizica cuantica si de fizica particulelor. A participat la numeroase proiecte internationale majore, intre care si proiectarea acceleratorului de particule (Large Hadron Collider) al CERN. Dintre numeroasele sale publicatii, amintim: Conversations avec le Sphinx, les paradoxes en physique (1991); Regards sur la matiere. Des quanta et des choses, cu Bernard d’Espagnat (1993); Le temps (1995); L’unite de la physique (2000); Petit voyage dans le monde des quanta (2004); Les Secrets de la matiere (2008); Le Small Bang des nanotechnologies (2011); Tout n’est pas relatif (2017); Ce qui est sans etre tout a fait. Essai sur le vide (2019). | Oferte Teamdeals.ro