Scene dintr-o casnicie Ingmar Bergman

Scene dintr-o casnicie Ingmar Bergman Traducere din limba suedeza si prefata de Carmen Vioreanu... Editie aniversara cu prilejul Centenarului Ingmar Bergman „Lucrind la Scene dintr-o casnicie inainte sa apuc sa-mi dau seama aveam deja sase dialoguri distincte despre iubire casatorie si tot felul de alte lucruri care vin odata cu ele. Johan si Marianne sau Marianne si Johan si-au dat voie sa fie lasi curajosi fericiti furiosi indragostiti nesiguri satisfacuti ipocriti perfizi rautaciosi copilarosi mizerabili afectuosi nemilosi prosti neajutorati – pe scurt fiinte umane.” (Ingmar Bergman) „Dupa repetitie este o reprezentare a artistului la apogeul carierei sale aflat in culmea gloriei pentru care arta – teatrul si locul lui pe scena – este viata iar orice altceva este iluzie.” (The New York Times) Ingmar Bergman s-a nascut pe 14 iulie 1918 in Uppsala Suedia fiul unui preot luteran care credea ca numai disciplina temeinica face din copii oameni adevarati. Astfel educat Bergman creste cu o dragoste ascunsa pentru filme de care se foloseste ca sa evadeze de sub stricta disciplina parinteasca. Inca din copilarie compileaza propriile filme si piese pentru teatrul de papusi. In 1937 intra la Universitatea din Stockholm. In 1945 regizeaza primul sau film Criza despre o poveste de dragoste nefericita ce se sfirseste cu o sinucidere. Ii urmeaza alte citeva pelicule iar in 1957 Bergman primeste cele mai inalte elogii ale criticii si ale publicului pentru A saptea pecete o alegorie a luptei dintre bine si rau in care un cavaler ratacitor provoaca Moartea la o partida de sah pentru a-si prelungi viata cu citeva zile. I-au urmat Fragii salbatici (1957) o analiza subtila a sufletului uman premiat cu Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin Magicianul (1958) inspirat de o piesa de Chesterton pusa in scena anterior Izvorul fecioarei (1960) prelucrare a unei vechi legende suedeze distins cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain. In 1961 Bergman se implica intr-un proiect ambitios magistrala trilogie ce cuprinde filmele Ca intr-o oglinda Comuniantii si Tacerea si care abordeaza problema absentei lui Dumnezeu. In perioada urmatoare Bergman se apleaca asupra psihicului feminin regizind filme precum Persona (1966) sau Strigate si soapte (1972) distins cu Premiul Oscar pentru cea mai buna imagine. Printre filmele sale tirzii se numara si capodopera autobiografica Fanny si Alexander (1982) distinsa cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain cea mai buna imagine pentru decoruri si costume. Se stinge din viata in 2007 la 89 de ani lasind in urma o mostenire culturala impresionanta.