Fotograful de la Mauthausen, Benito Bermejo

Fotograful de la Mauthausen, Benito Bermejo   Fotograful de la Mauthausen relateaza destinul catalanului Francisco Boix, un supravietuitor al lagarului de concentrare din apropierea orasului austriac Linz. Mii de spanioli republicani au plecat in exil dupa ce fortele nationaliste conduse de Franco au invins in Razboiul Civil (1936–1939). Dintre cei fugiti peste hotare, 7 500 de spanioli au fost capturati de germani in Franta, dupa ocuparea tarii in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Au fost luati prizonieri si apoi deportati in lagar, unde Boix, lucrator in laboratorul fotografic de la Mauthausen, impreuna cu alti detinuti au reusit sa salveze de la distrugere circa 2 000 de negative cu atrocitati comise de ofiterii SS. Multe dintre fotografiile colectiei au fost utilizate ca probe in cadrul proceselor postbelice intentate fostilor demnitari nazisti. La cativa ani dupa incheierea razboiului, fotograful – a carui sanatate s-a subrezit foarte mult din cauza conditiilor inumane din detentie – a murit. Datorita eforturilor tanarului hotarat si curajos, s-au pastrat insa o parte dintre dovezile ce au acuzat si au demascat un sistem concentrationar teribil si o ideologie criminala. „Fotograful de la Mauthausen, regizat de Mar Targarona, fara a fi un blockbuster, a reusit sa ma tulbure si sa ma sensibilizeze. La finalul filmului sunt prezentate adevaratele fotografii ale povestii. Una mi-a atras in mod deosebit atentia, cea care infatiseaza cadavrul sefului lagarului, linsat si aruncat in gardul de sarma ghimpata. Fara mila, asa cum ar trebui sa fie, in numele justitiei si al razbunarii.” Carlos Boyero, El Pais „In momentul infrangerii germanilor, dintr-un hot de fotografii oficiale, Boix a devenit fotoreporter al eliberarii detinutilor. Volumul Fotograful de la Mauthausen, ilustrat cu fotografiile salvate de la distrugere si cu cele realizate de Boix insusi, demonstreaza cum este posibil sa imbini in mod armonios marturiile cu documentele de arhiva, pe baza cercetarii riguroase.” Rafael Nunez Florencio, El Cultural